Zâmbetul e tot ce avem...

   Au existat momente în viața mea în care am simțit că se prăbușește tot ce înseamnă "lumea mea"...au fost clipe în care simțeam că nu mai am nimic, că nu mai există motive pentru a mai zâmbi...însă după ce m-am ridicat și mi-am șters lacrimile am înțeles că am totul și nu am cum să pierd... 

   Căci am copilăria... 

   Am semne de la căzăturile cu bicicleta, am prietene cu care râd doar dacă ne privim în ochi și ne amintim toate trăznăile făcute, am atâtea seri de v-ați ascunselea și leapșa, am amintirea iernilor, a mersului cu colindul prin viscol și a vinului fiert cu scorțișoară, am amintirea primei ieșiri la discotecă, a furișatului din casă pentru a-l vedea pe băiatul ce-l plăceam, am amintirea primului sărut, a primei îmbrățișări, am amintirea primelor nopți pierdute cu prietenele, am amintirea celor ce au plecat din viața mea și a celor ce încă mai sunt aici...am atâtea amintiri încât de fiecare dată când mă gândesc la ele zâmbesc ca un copil. 

 Așadar, atunci când simți că nu mai ai nimic să nu uiți, dragă cititorule, că zâmbetul e tot ce ți-a rămas!

                         Pentru Teodora Nechita... Să nu încetezi să zâmbești!